Vorbirea noastră

Vorbirea noastră

 

,,Oamenii mă ascultau şi aşteptau, tăceau înaintea sfaturilor mele. După cuvântările mele, niciunul nu răspundea şi cuvântul meu era pentru toţi o rouă binefăcătoare. Mă aşteptau ca pe ploaie, căscau gura ca după ploaia de primăvară. Când li se înmuia inima, le zâmbeam şi nu puteau izgoni seninătatea de pe fruntea mea. Îmi plăcea să mă duc la ei şi mă aşezam în fruntea lor; eram ca un împărat în mijlocul unei oştiri, ca un mângâietor lângă nişte întristaţi. (Iov 29:21-25)

 

Când am citit pasajul acesta din Biblie, mi-am regăsit unele din greșelile cele mai frecvente și probabil și a multora dintre voi, și anume felul de vorbire și ceea ce vorbim. Probail este lucrul cel mai ușor să greșim în vorbire, de altfel Biblia și spune că dacă nu greșește cineva în vorbire a ajuns desăvârșit. Doar că asta nu ar trebui să ne fie o scuză ci mai degrabă un motiv de atenție atunci când ne deschidem gura.

 

Cuvintele lui Iov erau ca o rouă binefăcătoare. Cum sunt cuvintele noastre pentru cei ce le aud? ,,Urechea care mă auzea mă numea fericit.”(vs.11) Pe noi cum ne numesc oamenii după ce ne aud vorbind? Ei tăceau când vorbea Iov. Așteaptă ceilalți să te audă ce vorbești?

Comunicarea este un lucru bun, însă dacă am și dispune de o capacitate de exprimare bună a ideilor și sentimentelor, ar fi excelent. Suntem cu toții obișnuiți să vorbim între noi și discutăm multe, doar că uneori lăsăm cu neobservare, să se furișeze în discuții și anumite aspecte legate despre alte persoane. Unii oameni sunt foarte sensibili când vorbești despre ei, dar când ei vorbesc despre alții nu mai au nici un principiu.

 

M-am oprit asupra acestui aspect: a vorbi de rău și a judeca pe alții. Cu ajutorul internetului, ne-a apărut ocazia de a ne exprima și public opinia asupra multor lucruri. Aproape la orice postare poți vedea comentarii de un fel sau altul. De aici, începem să îi judecăm pe unii, ne dăm cu părerea despre aspecte legate de viața lor, sau chiar îi vorbim de rău. Nu exclud că tot odată există și posibilitatea de a aprecia anumite persoane, dar asta e de mai puține ori. Cineva spunea ca ,,vorbirea de rău este otravă și arma cu care creștinii își permit să lupte.” Avea dreptate. Cine ar începe în zilele noastre să arunce cu pietre, sau să atace în vreun fel? Nici un crestin nu ar face asta, însă nu ezită atunci când e vorba să strecoare cuvinte neadevărate sau să spună anumite lucruri ascunse despre celălalt. Așadar, meditând la felul de vorbire al nostru, ca și creștini, vorbirea de rău nu ar trebui să aibă loc în viața noastră. Trebuie să vorbim lucruri bune, să fim onorabili, să îi respectăm pe ceilalți și să nu încercăm să îi judecăm. Oricum noi nu știm toate lucrurile. Singurul care le știe pe toate este Dumnezeu. Mi-a plăcut ce spunea Sf.Ioan Gură de Aur și mi-aș dori să ne fie și nouă tuturor dorința de acum înainte: ,,Dacă vrei să lauzi pe cineva, îmi voi deschide urechile, însă dacă vrei să-l vorbești de rău, mi le închid. Primesc doar parfumuri și miresme, nu duhori și mizerie.”

 

În concluzie, ce pot spune ceilalti despre tine? Te dă vorbirea de gol? Să ne cercetăm împreună și să căutăm să dăm o mare atenție cuvintelor și vorbirii noastre!

Fiti binecuvântați!

 

 

Estera Heinstein

 

arrow