Rugăciunea

Rugăciunea

,,Tatăl nostru care ești în ceruri! Sfințească-se Numele Tău; vie Impărătia Ta; facă-se voia Ta, precum în cer și pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi; și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri; și nu ne duce în ispită, ci izbăvește-ne de cel rău. Căci a Ta este Împărăția și puterea și slava în veci. Amin!” (Matei 6:9-13)

Una din marile mistere ale vieții spirituale este rugăciunea, conversația cu Dumnezeu. Deși vorbim adesea despre rugăciune și o practicăm, mulți dintre noi avem atâtea întrebări legate de ea. De ce trebuie să ne rugăm unui Dumnezeu care știe totul, poate totul și face totul după  înțelepciunea Sa? Are vreo influență rugăciunea noastră? Dacă da, de ce totuși nu răspunde întotdeauna după cum ne rugăm? Dacă nu, atunci de ce să o mai practicăm? Acestea sunt doar câteva întrebări care ne trec cel mai frecvent prin minte când vine vorba de rugăciune.

Dumnezeu vrea să ne rugăm și chiar ne-a învățat aceasta, în rugăciunea Tatăl nostru. Nu cred  însă că aceasta să fie singura rugăciune care să o rostim, ci ea ne-a fost lăsată ca model.

Așadar putem să  luăm din ea, câteva principii care să le folosim atunci când  conversăm cu Dumnezeu.

Rugăciunea trebuie întotdeauna  să îi fie adresată lui Dumnezeu,Tatălui nostru din ceruri. (Matei 6:9a) Astfel îi recunoaștem autoritatea Lui asupra noastră. Totodată, adresându-ne Lui ca Tată, avem îndrăzneală și să îi cerem, știind că Tata vrea să dea lucruri bune copiilor lui.

Rugăciunea trebuie să ne fie o aliniere a voinței, gândirii și trăirii cu voia lui Dumnezeu (Matei 6:10) Când stăm înaintea Domnului putem să ne analizăm trăirile, gândurile. Cel rău se luptă zilnic cu noi, ispitindu-ne ca să nu rămânem în voia lui Dumnezeu dar noi cerând ca să se facă voia Lui în viețiile noastre, cerem defapt un fel de a gândi și de a trăi, care să îi fie plăcut Lui.

Rugăciunea trebuie să cuprindă specific nevoile noastre. (Matei6:11,12,13a) Oricare e cererea pentru acea zi, trebuie să îi spunem pe nume. Dumnezeu care ne-a creat, nu știa că avem nevoie zilnică de hrană? Cu siguranță că da. Ceea ce învățăm aici e defapt să spunem cererea așa cum este, chiar dacă El deja o cunoaște. Nevoi, dureri, boli, confuzii, neînțelegeri, orice problemă ar fi să o aducem înaintea Lui ca cererea noastră. Nu numai că îi pasă de lucrurile cu care ne frământăm, dar vrea și să le rezolve. Va face chiar minuni, dacă e spre binele nostru.

Cum am putea însă să Îi cerem, fără ca să îi mulțumim pentru atâtea lucruri ce le avem? Pentru dragostea Lui, pentru mântuirea oferită prin Domnul Isus Hristos, pentru Duhul Sfânt, pentru exemplul Bisericii și creștinilor care au fost înaintea noastră, pentru starea de sănătate, hrană de toate zilele, familia ce o avem și multe, multe alte lucruri de care ne bucurăm numai prin El! Și în final ce mi-aș putea dori și eu alături de voi, decât: Învață-ne Doamne și ajută-ne să ne rugăm!

Estera Heinstein

arrow