Prima luptă a lui Iosif

Prima luptă a lui Iosif

 

Adesea când ne gândim la nașterea Domnului Isus, ne imaginăm un staul împodobit frumos, primitor, călduros, luminat și câte alte detalii cu care ne-am obișnuit noi să le avem de sărbători. Și privind astfel la acest eveniment unic din istoria omenirii, ni se creionează o imagine modernă despre nașterea Mântuitorului, care nouă ni se pare foarte ușor de primit și acceptat. Uităm adesea că fiecare generație a avut provocările ei și greutățile ei, și fără să băgăm de seamă judecăm oamenii și generația primului secol prin prisma revelației pe care noi o avem (Noul Testament) dar pe care ei nu o aveau.

 

Sărbătoarea nașterii Domnului Isus Hristos pe care noi o rezumăm întru-n cuvânt „Crăciunul” a succedat o sumedenie de evenimente și frământări care nu erau tocmai o mare bucurie. Și cel ce a avut cel mai mult de luptat pentru ca planul lui Dumnezeu să își urmeze cursul nu au fost nici magi, nici păstorii și nici chiar Maria, ci Iosif. Și în cele ce urmează, voi prezenta doar prima luptă al acestui erou care și-a înțeles menirea. Evanghelistul Matei relatează că, la un moment dat Iosif se gândea ce să facă cu logodnica lui care se aflaseră însărcinată. La vremea aceea Maria era aproximativ în luna a patra a sarcinii, venită după cele trei luni de vizită de la Elisabeta și cel mai probabil sarcina începea să fie tot mai vizibilă. Deși cu siguranță că Maria i-a povestit lui Iosif cele vestite de îngerul Domnului, Iosif a avut deficiențe în a-i oferi crezare Mariei, pentru că sarcina în cazul de față implica păcatul adulterului. Și astfel a vrut să o lase pe ascuns.

Dar ce înseamnă că a vrut s-o lase pe ascuns? O fi vrut Iosif să caute să mușamalizeze ceea ce se întâmplase cu Maria? Să ascundă că Maria e însărcinată? Nu, de fapt termenul folosit aici de Matei înseamnă „despărțire”, cu alte cuvinte Iosif nu credea cele spuse de Maria, și ca urmare voia să se despartă de ea pe ascuns până ce sarcina nu devenea tot mai proeminentă și vizibilă. Iosif știa că viața Mariei și a copilului din pântece erau în mâna lui și, pentru că era un om neprihănit a vrut să își păstreze sinceritatea față de lege dar a vrut și să o protejeze pe Maria. Aflându-se în această dilemă, care era un potențial dezastru, Domnul îi vorbește printr-un vis.

„Nu te teme” îi zice îngerul Domnului lui Iosif. Dar de cine anume să nu se teamă Iosif? Să nu se teamă de a o lua la el pe Maria, să nu se teamă de vorbele care se vor auzi, să nu se teamă de amenințările oamenilor care vor căuta să îi doboare cu legea, să nu se teamă chiar dacă oamenii și familia îl va respinge, SĂ NU SE TEAMĂ.  Dar de ce să NU TE TEMI IOSIFE? Pentru că circumstanța asta „este de la Duhul Sfânt” îi spune îngerul Domnului. Și pentru că Iosif a fost un om neprihănit a făcut întocmai cum îi spusese îngerul Domnului.

 

Deși circumstanța aceasta îi părea lui Iosif un potențial dezastru, a ajuns să fie cea mai mare pricină de bucurie a omenirii. S-ar putea ca și noi astăzi să trecem prin dileme sau chiar prin potențiale dezastre și asta nu din pricina păcatului cum credea și Iosif inițial, ci pentru că Domnul are ceva măreț pregătit pentru fiecare dintre noi, ceva la care noi încă nici nu putem visa. Să nu renunțăm la luptă și să așteptăm confirmarea din partea Domnului!

 

Da, Crăciunul este un eveniment al fericirii, chiar dacă au fost lupte, chiar dacă au fost încercări și chiar neajunsuri! Dar măreția rezultatului întrece orice așteptare: Omenirii i s-a născut un Salvator!

 

Cristian D. Chiș

 

arrow