Mai întâi în duhul meu…

Mai întâi în duhul meu…

,,Dumnezeu, căruia Îi slujesc în duhul meu, în Evanghelia Fiului Său, îmi este martor că vă pomenesc neîncetat în rugăciunile mele…” (Romani 1:9)

Uite cum, Dumnezeu trebuie slujit mai întâi în duhul nostru… Nu-i aşa că de atâtea ori uităm că înainte de a-L lăuda pe Dumnezeu în public, El trebuie lăudat de lăuntrul nostru. Înainte de a-L predica, El trebuie sfințit în viața noastră. Şi astfel slujim cu cântarea noastră, predica noastră, îndemnul nostru, poezia noastră sau orice alt fel de slujire sub amprenta rutinei, a grabei, a lipsei de timp sau a agitaţiei zilnice şi uităm ca mai înainte de a ne face slujirea publică, să ne luăm acel moment în care Hristos să fie mai întâi slujit de duhul nostru, de lăuntrul nostru. Doar aşa vom sluji cu adevărat mai apoi şi pe cei ce ne ascultă.

Astfel deci, înainte ca slujirea noastră să fie una publică, ea trebuie să fie una lăuntrică, sau mai bine zis, slujirea noastră publică trebuie să fie rezultatul slujirii noastre lăuntrice necurmate. Un verset legat de cel de mai sus prin trimiteri, este cel din 2 Timotei 1:3: ,,Mulţumesc lui Dumnezeu, căruia Îi slujesc cu un cuget curat…”, asta pentru că dacă vrei ca slujirea ta în faţa celorlalţi să fie una reală, aprobată de Dumnezeu, mai întâi lucrurile trebuiesc rezolvate în interior. Şi asta din două motive:

Perspectiva lui Dumnezeu. ,,Dumnezeu nu se uită la ce se uită omul  la ce izbeşte ochiul ci Dumnezeu se uită la inimă!” (1 Samuel 16:7) Pe Dumnezeu nu Îl impresionează cantitatea, profesionalismul, sau chiar calitatea unei lucrări aşa cum o percepem noi. Pentru El cantitatea şi calitatea sunt date mai întâi de sursa slujirii tale. Dacă slujirea ta vine dintr-o inima curată, atunci ea va fi primită şi apreciată de Dumnezeu. Desigur, nu există scuză pentru a aduce o slujire de mâna a doua înaintea lui Dumnezeu, pentru că ,,Domnul, oricum, se uită la inimă…” Cel ce interpretează astfel, gândeşte imatur, şi se face la fel de vinovat ca cel ce aduce o vită beteagă pe altar. (Maleahi 1:13,14) Dumnezeu merită ce e mai bun, iar o inimă curată, dedicată, va oferi întotdeauna calitatea cea mai bună în slujire.   Ceea ce vreau să spun este însă că oricât de talentat, profesionist, sau priceput ai fi, slujirea ta nu are nicio valoare dacă nu porneşte mai întâi dintr-un duh în care Dumnezeu este sfinţit şi pus la loc de cinste.

Porunca lui Dumnezeu. ,,Să iubești pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, cu tot cugetul tău și cu toată puterea ta.” (Marcu 12:30) Aceasta este ordinea poruncită de Dumnul Isus. Şi, deşi celelalte evanghelii (Matei 22.37, Luca10:27)  prezintă elementele aceastei enumerări într-o ordine diferită, punctul comun al tuturor este primul element, şi anume, în toate cele trei cazuri, dragostea de Dumnezeu începe din inimă! Ce legătură are dragostea de Dumnezeu cu slujirea? Simplu: Care este întrebarea pe care Domnul Isus i-o pune lui Petru atunci când îi încredinţează slujirea lui de mai târziu? (Ioan 21:15) ,,Simone, fiul lui Iona…Mă iubeşti?”  Şi Domnul Isus îl întreabă nu o dată, ci de trei ori, până când Petru se întristează, şi Îi răspunde : ,,Doamne, Tu toate le ştii! Ştii că Te iubesc!” În măsura în care Îţi iubeşti Dumnezeul îţi va fi încredinţată slujirea, şi în aceeaşi măsură vei fi în stare să-L slujeşti. Slujirea ta nu va fi decât oglinda dragostei tale pentru El.

Astfel, fie Dumnezeul nostru slujit mai întâi de lăuntrul nostru şi mai apoi de întreaga noastră fiinţă în faţa tuturor!

Radu Drăgoiu

 

arrow