Întoarce-te la Dragostea dintâi!

Întoarce-te la Dragostea dintâi!

 

,,Ştiu faptele tale, osteneala ta şi răbdarea ta şi că nu poţi suferi pe cei răi, că ai pus la încercare pe cei ce zic că sunt apostoli şi nu sunt şi i-ai găsit mincinoşi. Ştiu că ai răbdare, că ai suferit din pricina Numelui Meu şi că n-ai obosit. Dar ce am împotriva ta este că ţi-ai părăsit dragostea dintâi. Adu-ţi dar aminte de unde ai căzut, pocăieşte-te şi întoarce-te la faptele tale dintâi.” (Apocalipsa 2:2-5a)

 

Citisem de multe ori acest verset, dar acum a răsunat ca un semnal de alarmă. Mi-a trecut prin față ca și un film slujirea mea, relațiile mele, faptele, osteneala, renunțarea, răbdarea mea,… și Domnul le știe, cunoaște totul. Dar m-am întrebat foarte serios, ,,cum le fac?” Cu pasiune? Din toată inima? Mai arde focul acela lăuntric pentru partașia cu Isus și cu frații? Sunt gata să mă sacrific, să mă jertfesc atunci când mi se cere să slujesc? Mă doare și plâng pentru necazul aproapelui meu? Îmi pasă de cel căzut, fac tot ce-mi stă în putință pentru a-l ridica? Nu cumva fac toate din obișnuință și că așa trebuie făcute?

 

În biserica din Efes dragostea pentru Cristos era adevărată, era și multă roadă, dar lipsea prospețimea ei, focul cel dintâi. Și Dumnezeu spune: ,,Dar ce am împotriva ta este că ţi-ai părăsit dragostea dintâi.” Acest lucru înseamnă enorm pentru El. Și este de înțeles pentrucă Domnul ne iubește cu o iubire veșnică, este un Dumnezeu gelos. Nu este lucru mic să vadă cum dragostea noastră față de El se micșorează și prospețimea ei se stinge. Îmi imaginez că suferă mult și se întristează. Ca și părinte, îți iubești imens copiii, faci tot ce poți, jertfești energia și sănătatea pentru ei, dai tot ce ai arătându-le dragoste, și te doare enorm când vezi cum iubirea lor pentru tine se diminuează, sunt indiferenți, nepăsători poate…  Dumnezeu a dat TOTUL pentru noi. El cum se simte? Domnul spune: ,,Adu-ţi dar aminte de unde ai căzut, pocăieşte-te şi întoarce-te la faptele tale dintâi.” Acest lucru este imperativ, nu există altă cale. Dar să vedem cum arăta dragostea dintâi? Și mă duc cu gândul la timpul când m-am întâlnit cu Domnul. Cât de dulce era părtășia cu El, nu mă săturam de prezența Lui, timpul nu avea limită pentru că focul era mare și ardeam să-I aud glasul. Nimic nu era prea greu, nici postul, nici milostenia, nici iubirea aproapelui chiar dacă-mi greșea,… Eram cu gândul doar la El. Ardeam după întâlnirile cu frații și așteptam cu nerăbdare serile de stăruință, iubeam vizitele bolnavilor sau a celor singuri, și câte altele… Și ceea ce ne determina în toate acestea, era dragostea înflăcărată pentru Domnul. Dar mă întreb cum sunt acum? Ce s-antâmplat că dragostea mea pentru El nu arde și este doar căldicică? Unde m-am poticnit și ce a stins pasiunea?

 

 

,,Dar, fiindcă eşti căldicel, nici rece, nici în clocot, am să te vărs din gura Mea.” (Apocalipsa 3:16) Aceasta stare de căldicel, nici rece nici în clocot, caracterizează starea multora din ziua de azi. Este o realitate dureroasă care descrie starea din pragul dezastrului ,,am să te vărs din gura Mea.” Este o chestiune de viață și de moarte. Să fi caldicel, nici rece, nici in clocot, înseamnă a fi indiferent la ce se întâmplă în jurul tău, nu simți cu nevoia celui de lângă tine, faci ceva doar că așa trebuie, mersul la biserică a devenit obișnuință, lauda fără pasiune, rugăciunea fără vlagă, slujirea fără zel și înflăcărare. Este o stare extrem de periculoasă. Nu mai ardem, nu mai suntem în clocot. Totuși, vestea bună e că Domnul, în dragostea Lui, ne acordă o șansă și spune: ,,Fii plin de râvnă dar, și pocăiește-te.” (Apocalipsa 3:19b) Isus încă bate la ușă. Dragostea Lui nu s-a micșorat cu nimic față de noi, arde ca întotdeauna.  ,,Dacă aude cineva glasul Meu şi deschide uşa, voi intra la el, voi cina cu el, şi el, cu Mine.” (Apocalipsa 3:20b) Dar cine să audă, pentru că zgomotul e prea mare în jur. Cine mai poate să facă liniște profundă așa încât să audă bătaia în ușă a Domnului Isus? Aceasta este șansa să ne întoarcem la Domnul, la Biblie, la rugăciune și post. Să plângem pentru durerea celui de lângă noi, să ridicăm pe cei căzuți, să căutăm pe cei pierduți, și să slujim cu toată pasiunea,  care o putem recăpăta doar printr-o relație strânsă cu El.

 

Domnul încă bate și dragostea Lui insistă. Dacă deschizi, El promite ceva minunat: ,,Voi intra la el. Voi cina cu el, si el cu Mine. Celui ce va birui îi voi da să şadă cu Mine pe scaunul Meu de domnie,” (Apocalipsa 3:21a)  Ce promisiune minunată! Să stai la masă cu El, apoi să domnești o veșnicie alături de Împăratul Împăraților… adică să împartă domnia cu mine și tine? Este extraordinar! Și da, asta este pentru mine și tine. Tot ce trebuie să facem acum, este să ascultăm grabnic ce spune Domnul: ,,Fii plin de râvnă, dar, și pocăiește-te!” (Apocalipsa 3:19b) Să ne întoarcem în grabă la El, să ardem pentru El, altfel nu se poate. Dragostea Lui fierbinte încă ne așteaptă. Să răspundem cu dragoste fierbinte.

 

Închei cu câteva versuri:

Întoarce-te la dragostea dintâi, întoarce-te, o, până când amâi?

Întoarce-te la ceea ce-ai pierdut, iubirea ta, iubire din trecut!

 

Magdalena Cozma

 

arrow