Împlinirea Paștilor în Împărăția lui Dumnezeu!

Împlinirea Paștilor în Împărăția lui Dumnezeu!

 

Istoria spune că fiii lui Iacov urau pe fratele lor mai mic, Iosif, și ,,nu puteau să-i spună nici o vorbă prietenească” (Genesa 37:3,4), de aceia când li se ivește prilejul, aceștia îl vând unor ismaeliți fără știrea tatălui lor. Astfel Iosif ajunge sclav în Egipt, iar apoi un întemnițat. Pentru Iosif trec ani mulți de nedreptate, singurătate și durere, dar Domnul ia aminte și-l scoate din toate, iar într-un final ajunge prim-ministru al Egiptului.

 

Frații lui au inima împietrită, îl lasă pe tatăl lor să deducă singur că Iosif ar fi fost sfâșiat de fiare. Iacov este foarte îndurerat, nu vrea mângâiere, ci alege să-și simtă durerea până va ajunge în Locuința morților și-l va întâlni pe Iosif. (Genesa 37:35, 36)

Fii lui Iacov credeau că iubirea tatălui fusese limitată pentru că Iosif exista, dar după ce Iosif a fost eliminat din cadru, așteptata alinare sufletească nu apare de nicăieri. Tata Iacov erau doar trist, privind mereu la golul imens lăsat de dispariția lui Iosif. Iar ei erau vinovați, vinovați! Nu puteau rosti nici un cuvânt despre asta.

Imediat textul contiună: ,,În vremea aceea Iuda a părăsit pe frații săi.” Își face un prieten nou, numit Hira și-și ia o nevastă canaanită, numită Sua. (Genesa 38:1,2) Dece aceste schimbări bruște? Acest Iuda, avusese ideea să-l vândă pe Iosif. Iar acum se pare că frații nu se mai bucurau deloc să-l vadă, le amintea că urmaseră sfatul lui. La prima vedere lucrurile par să se așeze pentru Iuda: soția lui, Sua îi naște trei fii, iar anii trec. Credea Iuda că orice durere sufletească are o soluție – se îndepărtase de cei care contau pentru el ca să nu mai vadă durerea lor. Dacă alege să se uite în altă parte, să pivească în ,,altă oglindă”, are sentimentul că problema din sufletul său se rezolvase. Dar această starea de bine nu durează, pentru că din următoarele versete aflam că doi fii, dintre cei trei, mor la tinerețe (Genesa 38:7-10), si nu apucă să lase urmași. Dacă Iuda nu a putut să vadă durerea unui tată când își pierde fiul drag, acum ajunge s-o simtă, ba încă de două ori.

 

Anii trec. Iacov era deja bătrân iar în Canaan era foamete. Deși era constrâns, Iacov nu vrea să lase pe Beniamin, mezinul familiei să meargă după merinde cu frații mai mari. Chiar dacă Ruben, întâiul născut, pune în joc viața fiilor lui pentru viața lui Beniamin: ,,Să-mi omori pe amândoi fiii mei, dacă nu-ți voi aduce înapoi pe Beniamin… (Genesa 42:37), totuși Iacov nu cedează. Atunic tot Iuda este cel care ia situația în mâini si zice: ,,Trimite copilul cu mine. Răspund eu pentru el; ai să-l ceri înapoi din mana mea. Dacă nu-l voi aduce înapoi la tine și dacă nu-l voi pune înaintea ta, vinovat să fiu față de tine pentru totdeauna.” (43 :8,9) Și de data aceasta, surprinzător, Iacov cedează! Iuda devine capabil să țină cont de sentimentele celor din jur. Învață să-și asume riscuri pentru a oferi protecție celui lipsit de ea. Ba mai mult, în Egipt Iuda este dispus să se vândă rob în locul lui Beniamin, chiar îi pare mult mai ușor să fi rob decât să vadă fața tristă a tatălui său. Ajunge Iuda să aibă suflet de om. Durerea a făcut cea mai frumoasă transformare înlăuntrul lui: ,,Ah! Să nu văd mâhnirea tatălui meu!” (Genesa 44:34) Atunci Iosif, prim-ministrul Egiptului îi copleșește cu harul iertării pe Iuda și frații lui.

 

Trec secole, iar în Israel un Fiu moare, sfâșiind inima Tatălui. Și cu ce scop, ce motivație? Doar durerea din inima unui Tată (ce-și găsea toată plăcerea în Fiul Său) putea fi atât de mare astfel încât să treacă peste sfințenia Lui. Mulțumesc Tată! Dar povestea aceasta de iubire nu se termină aici pentru că, deși Domnul Isus a venit ,,Să împlinesc tot ce trebuie împlinit” (Matei 3:15), totuși în seara dinaintea răstignirii Sale, El face următoarea remarcă: ,,Am dorit mult să mănânc Paștile acestea cu voi înainte de patima Mea; căci vă spun că de acum încolo nu le voi mai mânca, până la împlinirea lor în Împărăția lui Dumnezeu.” (Luca 22:15, 16)

Împlinirea lor? Paștile trebuiesc împlinite și în Împărăția Lui? Această întrebare mă arde înlăuntrul meu. Deci lucrarea care este isprăvită pe pământ nu este în aceiași măsură isprăvită și în cer?

Povestea din Genesa, a lui Iuda (fiul lui Iacov) mi-a adus puțină lumină dar totodată m-a făcut să-mi plec capul. Toată împuternicirea harului Său este realitate, dar lucrarea prinde cu adevărat contur acolo, când durerea altora mă doare cu mult mai mult decât durerea pentru mine însumi. Când sistemul meu de autoapărare mă va conduce să nu-i rănesc pe cei din jur, pentru că durerea ce le-o provoc doare mai tare decât durerea mea însămi, probabil atunci Hristos care a luat chip în mine, împlinește Paștile Lui nu pentru pământ ci pentru cer.

 

Când încep să-I simt iubirea, devin capabilă să-I simt și durerea. Să rănesc ceva ce El iubește, devine mai greu de suportat decât renunțarea la drepturile mele. În situația aceasta a ajus Iuda când a fost dispus să rămână rob în Egipt decât să-l vadă trist pe tata. În aceiași situație a ajuns și Domnul Isus când a ales să se zdrobească pe Sine, ca iubirea Tatălui să fie mai mare decât sfințenia Lui. Și aceiași sensibilitate vom avea și noi când Hristos se va întoarce să-și ia mireasa, pentru că doar iubirea restaurează oamenii!

 

Rahela Ivan

arrow