,,Ca niște COPILAȘI”  în NOUL  AN 

,,Ca niște COPILAȘI”  în NOUL  AN 

 

Suntem la un început de an nou și de fiecare dată luăm hotărâri noi pentru anul care urmează. Unele le ținem altele doar pentru o perioadă. Alte decizii ni le facem obiceiuri  pe care le practicăm toată viața. Cât timp trăim tot avem de învățat și de multe ori copiii ne învață așa multe lecții de viață. Este frumos să fi copil, bucuros tot timpul, fără griji, încrezător în părinți că îi poartă de grijă, îi cumpără haine și tot ce are nevoie, când cade plânge un pic, uită și din nou este vesel, iartă ușor dacă este certat sau s-a certat cu prietenii.

 

Interesant cum ne sfătuiește Scriptura să fim noi copiii Domnului… CA ȘI NIȘTE COPILAȘI mai bine spus să învățăm de la copii: ,,Adevărat vă spun că, dacă nu vă veţi întoarce la Dumnezeu şi nu vă veţi face CA NIȘTE COPILAȘI, cu niciun chip nu veţi intra în Împărăţia cerurilor. De aceea, oricine se va smeri ca acest copilaş va fi cel mai mare în Împărăţia cerurilor.” (Matei 18:3-4)  Acest verset am putea spune că este destul de dur… dacă nu vom fi ca și copiii ,,cu nici un chip nu vom intra în cer”.  Dar înainte versetul spune:  ,,Dacă nu vă veți întoarce la Dumnezeu”, asta înseamnă că ne-am îndepărtat destul de mult de El și vrea să ne învețe ce trebuie să facem, să ne apropiem din nou de El. Dorința noastră ca și oameni este să fim mari în viața aceasta prin ceea ce facem și suntem, iar când vom ajunge în cer de asemenea ne dorim să fim mari. Reușita constă în a te smeri pentru a deveni mare.

 

Lucrând cu copiii, văd în ei calități frumoase pe care le au și ar fi frumoase și în viața noastră de adulți. Aș începe cu bucuria  pe care copiii o au și de multe ori este așa molipsitoare la cei din jurul lor. Un copil mic care se lovește, plânge un pic și din nou în scurt timp râde, este vesel și își continuă joaca bucuros. El nu stă mult în starea aceea ci iese repede, de multe ori dacă l-ai pupat unde s-a lovit, imediat e bine și este vesel din nou. La mulți dintre credincioși le lipsește bucuria din viață și de pe față, indiferent de stările prin care trec ei aleg mereu să fie triști. Poate unii consideră că este chiar păcat să fii vesel sau unora le place să arate supărați ca să le fie milă celor din jur de ei și să-i compătimească. Personal cred că Isus a avut o față zâmbitoare, luminoasă, îți transmitea bucurie, pace, acceptare. Nu degeaba îl urmau mii de oameni femei și copii stăteau ore să-l asculte. Nu voiau să plece din prezența Lui. Este alegerea noastră dacă avem o față zâmbitoare tot timpul care să arate că Isus este în viața noastră și domnește. Aceasta va arăta că noi nu ne bizuim pe propriile puteri ci El are controlul, noi ne încredem în El și  tot ce face pentru noi este perfect. Un copil este vesel mereu pentru că el știe că părinții rezolvă toate, el poate să se bucure de viață. Un necredincios se uită la un credincios trist și supărat tot timpul și se întreabă ce Dumnezeu are omul acesta dacă el este mereu trist? Eu nu am nevoie de un așa Dumnezeu, ce este diferit între  Dumnezeul meu și al lui?

 

Aș continua cu încrederea pe care copiii o au în părinți. Un copil se încrede în părinții lui

că îi poartă de grijă, are ce mânca, îmbrăca, când fuge și se aruncă în brațele tatălui sau mamei știe că-l prinde nu-l scapă din brațe, știe că-l iubește așa cum este, dragostea lor nu este condiționată de cât este de cuminte. Acelaș lucru îl așteaptă Dumnezeu de la noi o încredere ca și a unui copil o abandonare totală în brațul Lui puternic de Tată. Un copil este convins că tata îi poartă de grijă la nevoile lui, tot așa ne vrea și Dumnezeu să nu trăim cu îngrijorare ci cu siguranță că Tata ne poartă de grijă. Asigurarea că ne iubește așa cum venim la El, nu ne respinge ci ne primește cu drag, ascultă rugăciunile noastre, ceea ce a promis în Biblie cu privire la noi împlinește, El nu minte. A promis că ne poartă de grijă și El ne poartă indiferent de ce se întâmplă în jurul nostru. Când spui și acționezi abia atunci practici încrederea în viața ta și atunci vezi și rezultatul încrederii tale. Domnul vede că l-ai crezut pe cuvânt și El cu bucurie te ajută și îți face după credința ta. Când încrederea este parțială în Domnul,  demonstrăm că noi putem să ne decurcăm și fără El, apelăm la ajutorul Lui doar când nu putem noi rezolva problema. Eu cred că îl întristăm pe Domnul în momentul care este Dumnezeul ,,rezerva”… doar dacă avem nevoie de El îi oferim încrederea noastră în momente critice. Copiii sunt convinși că părinții sunt acolo pentru ei să rezolve problemele să le împlinească dorințele, nu pun la îndoială dacă pot sau nu. Dumnezeu dorește să fim ca și copii în încrederea noastră în El, deci să nu ne îndoim nici o clipă.

 

O calitate care îmi place mult la copii este iertarea pe care ei o oferă foarte ușor fără nici o problemă. Am fost copil și de multe ori mă certam cu alți copii. Uneori ne băteam, eram supărați, uneori spuneam ,,nu mă mai joc cu tine niciodată,, sau alte ori ,,nu mai suntem prieteni.” Îmi aduc aminte de o prietenă din copilărie, casele bunicilor noștri erau lipite una de cealaltă și când eu cu prietena mea ne certam, trăgeam o linie pe trotuar unde erau lipite casele și nu aveam voie să trecem una la cealată pe trotuar cât timp eram supărate. Partea bună este că supărarea noastră dura câteva minute și iar ne jucam ca și cum nu ne-am fi supărat una pe cealaltă. Uitam totul așa repede și am văzut că toți copiii procedează la fel. Cu oameni mari e diferit. Se ceartă repede și se împacă foarte greu… din cauza argumentelor pe care le au și chiar dacă se iartă, nu se uită unii pe alții și își amintesc mereu. Cred că Dumnezeu nu are nevoie în Cerul Lui de oameni care se ceartă și nu se împacă, nu vor să se smerească și să ceară iertare celui cu care s-a certat. ,,Așa că, dacă îți aduci darul la altar și acolo îți aduci aminte că fratele tău are ceva împotriva ta, lasă-ți darul acolo înaintea altarului și du-te întâi de împacă-te cu fratele tău; apoi adu-ți darul.” (Matei 5: 23-24) Bazat pe acest verset noi avem datoria să rezolvăm problema nu cealaltă persoană, trebuie să fim primii care facem pasul spre iertare. Este foarte important să oferim iertare tuturor celor care ne greșesc pentru că nu putem sta la Masa Domnului cu problema nerezolvată și nu poți avea propășire și nici nu crești spiritual. Interesant, unui copil nu îi este greu să fie din nou prieten cu copilul cu care s-a certat, îl iartă repede și sunt prieteni din nou. Acest lucru vrea Domnul să-l învățăm de la copii. Am experimentat acest lucru în viața mea și au fost câteva situații care s-au repetat discuții cu o persoană. Cearta se întâmpla să fie în săptămâna când urma să fie Cina Domnului și de fiecare dată eram nevoită să îmi cer iertare de la persoana cu care am avut discuția ca să pot lua Cina. Prima dată a fost mai greu până m-am smerit eu înaintea ei să îi cer iertare, după aceea a fost ușor oricecâte ori au mai fost situații similare în care a fost nevoie să rezolv problema supărării.

 

Matei spune: ,,… oricine se va smeri”…  Fiecare dintre noi avem situații în viață când este nevoie să ne smerim. Smerenia conduce spre înălțare și Matei spune că înălțarea nu este numai aici pe pământ ci și în cer. ,,De aceea, oricine  se va smeri ca acest copilaş va fi cel mai mare în Împărăţia cerurilor.” (Matei 18:4)

 

FII  VESEL, ÎNCREZĂTOR, IERTĂTOR în ANUL NOU!

 

Rodica Pele

 

arrow