Spre Canaan dar cu Egiptul în inimă

Mâncaseră mană ani de zile. Și, deodată, pofta le-a bătut la ușă: ,,Vrem carne!”

Am înțeles că oamenii care merg spre Canaan cu Egiptul în inimă plâng din cauza poftei și nu din cauza prezenței lui Dumnezeu sau a umblării cu El. Deși aveau motive reale să plângă pentru scopuri bune ca și trecerea Mării Roșii, inaugurarea Cortului, primirea poruncilor, așezarea Sărbătorilor, totuși nu au făcut-o. Știți ce ne lipsește și nouă astăzi? Lacrimile!

Râsul și distractia nu se notează sus, pentru că gâdilă doar firea, însă lacrimile sunt adunate de Dumnezeu în burduf. Oamenii de care s-a folosit Dumnezeu în Biblie au avut lacrimi: Neemia, Ana, Isus, și multe alte exemple. Plângem și noi, e adevărat, dar de multe ori pentru ceea ce nu avem din punct de vedere material. Am ajuns la concluzia că, atunci când lipsesc lacrimile dintr-o adunare, semnul prezenței Duhului acolo e sub semnul întrebării. Azi, dacă plânge cineva în Biserică, se prea poate să ne uităm cu mirare. Sau dacă plânge un tânăr langă noi, zicem: ,,Săracul, ce slab e din fire! Cine știe câte-o mai fi făcut și ăsta…

Apoi, am observat că cei ce merg spre Canaan cu Egiptul în inimă, nu înțeleg că mana din pustie e mai bună decât salata de castraveți cu pește prăjit din Egipt… În pustie? Ei bine, acolo copiii nu își întrebau mamele: ,,Ce mâncăm mâine?” Toți știau că meniul e același: mană. Mic dejun, prânz și cină. Fără desert. Știți însă care e marea diferență? În Egipt, mâncai bine dar erai rob. În pustie mâncai mană, dar erai liber! Știți ce nu înțelegem noi azi? Că Dumnezeu hrănește sufletul mai întâi și apoi nevoile, nu poftele! Iar Diavolul începe cu firea (poftele nu nevoile), ca să ne ia sufletul. În pustie, Dumnezeu a vrut să-I învețe minunea purtării de grijă. Asta era în spatele a zeci de vagoane de mană în fiecare zi şi în spatele apei care țâșnea din stâncă. N-au înțeles minunea asta. Și care a fost rezultatul? Hainele și încălțămintea nu s-au învechit, dar ei au murit…

Tu ce cauți în viata asta, frate și soră ? S-ar putea ca din punct de vedere material să ai doar mană. Poata o viață simplă, cu o situație materială la limită. Dar nu uita: cele mai frumoase experiențe cu Dumnezeu le-am auzit de la oamenii care din punct de vedere material au trăit la limită. Dumnezeu să ne sensibilizeze inimile și să ne de-a un duh de pocăiță și ținta să ne fie Hristos! Ce măreață zi va fi când vom pleca spre Țara promisă!

Ștefania Cumpătă

arrow