Ridică-te  întâiule  născut!

Exod 1:22 și 2:5, 9, 10 spune că:  ,,Atunci faraon a dat următoarea poruncă la tot poporul lui: ,,Să aruncați în râu pe orice băiat care se va naște. Fata lui faraon s-a coborât la râu. Ea a zărit sicriașul în mijlocul trestiilor și a trimis pe roaba ei să-l ia. L-a deschis și a văzut copilul: era un băițaș care plângea. I-a fost milă de el. Fata lui faraon a zis: ,,Ia copilul acesta, alăptează-mi-l, și îți voi plăti”. Copilul a crescut și ea la adus fetei lui faraon, și el i-a fost fiu. I-a pus numele Moise (scos).

De când își aduceau evreii aminte, în toate  serile colibele din Gosen forfoteau de viață. Adulții se întorceau trudiți de la munca de robi. Iar copiii le înseninau fața când  serbau  întoarcerea lor.  Da, copiii erau motivul de a merge mai departe. Însă acum era mai greu ca niciodată. Sufletul le era pârjolit de dor după mezinul casei care pentru o clipă parcă-l vedeau cum se bucura de sosirea tatei. Apoi peste această amintire, care ar fi vrut să nu se șteargă apărea o altă crudă și nemiloasă,  mezinul era smuls din brațele lor țipând neajutorat și apoi aruncat în râu. De curând s-a auzit că există între ai lor un copil de vârsta celui ce-l pierduseră însă acesta primise dreptul la viață din partea fiicei lui faraon. Dorul îi mâna să vadă acel copilaș. Lunile și anii au trecut, iar când aveau ocazia să-l revadă din nou pe micul Moise probabil se gândeau. Atât ar fi fost și fiul meu acum dacă… Așa s-ar fi jucat și el acum dacă… și suspinau tăcut  privind la Moise care acum era ca un balsam alinător  pentru  Gosen. Dar Dumnezeu este cu luare aminte la tot ce se întâmplă sub soare. Cu 80 de ani mai târziu (o viață de om) Biblia spune în Exod 12:29,30 că : ,,La miezul nopții, Domnul a lovit pe toți întâii născuți din țară Egiptului, de la întâiul născut al lui faraon, care ședea pe scaunul lui de domnie, până la întâiul născut a celui închis în temniță, și până la toți întâii născuți ai dobitoacelor. Faraon s-a sculat noaptea, el și toți slujitorii lui, și toți Egiptenii, căci nu era casă unde să nu fie un mort. În aceeași noapte faraon a chemat pe Moise și pe Aron și le-a zis: ,,Duceți-vă și binecuvântați-mă.” Egipt ajunge să plătească cu viitorul lor, întâiul născut, pentru că și-au întins mâna asupra bucuriei din casele evreilor mezinul familiei.

Pe vremea aceea nu existau prea multe cărți științifice, nici baze de date, de aceea întâiului născut al fiecărei generații îi erau încredințate descoperirile științifice adunate de veacuri, secretele meșteșugărești  și  o mai mare parte din avere erau mereu conservate și încredințate  acestuia. Unitatea familiei era tot responsabilitatea lui. Întâiul născut reprezenta vigurozitatea   viitorului. În acea noapte Egiptul înțelege ca și propășirea lor s-a pierdut odată cu nimicirea întâiului născut de aceea spune : ,,Duceți-vă și binecuvântați-mă”. Parcă devin conștienți  egiptenii că au rămas o populație de mâna a doua. Ca și copii ai lui Dumnezeu nu știu dacă am luat în considerare valoarea întâiului născut. Am găsit printre oameni următoarea vorbă care m-a pus pe gânduri: ,,Ai familie, frați și surori câtă vreme îți trăiesc părinții!” Oare așa ar trebui să fie? Cercetările au arătat că  trăinicia  legăturilor sociale din sânul familiei influențează mult calitatea vieții și longevitatea.

Să fi fost întâiul născut doar o valoare a trecutului?  Despre noi, copiii lui Dumnezeu, Biblia spune în Evrei 12:23 că suntem ,,Biserica celor întâi născuți care sunt scriși în ceruri.” Ce-i de făcut? În ultimii ani, ca și Biserică am aflat care ne este identitatea și  puterea care ne-a fost pusă la dispoziție prin învierea Domnului nostru Isus Hristos.  Să ne înrolăm la chemarea făcută, cu gândul că suntem nemuritori cu  dreptul de întâi născut și atunci nu va rămâne loc la conducere pentru  o societate de mâna a doua.

De aceea ridică-te întâiule născut, împlinește-ți menirea! Amin!

Rahela Ivan

arrow