Privirea care schimbă…

Privirea care schimbă…

 

Cu ceva vreme în urmă, era o seară de duminică și serbam împreună cu toată biserica Cina Domnului. Acea duminică, prima din Februarie, 2018, va rămâne întotdeauna în inima mea cea mai specială Cină cu Isus. Acea Cină va rămâne specială pentru că am avut cea mai frumoasă experiență din viața mea.

 

Era momentul când frații slujitori frângeau pâinea. Biserica cânta, eu mă rugam. În acel moment am văzut pe Isus venind printre oameni, înspre mine și s-a oprit în dreptul meu. M-a privit în ochi și din privirea Lui am înțeles că mi-ar fi vorbit și mesajul era ,,Că sunt fiica Lui, să nu îmi fie teamă de nimic, El e Împăratul, deține tot pământul și are putere să îmi poarte de grijă în cele mai mici detalii ale vieții mele.” În acel moment m-am simțit atât de onorată și în același timp copleșită pentru cât de iubită sunt de El. Am izbucnit în plâns, îmi săreau lacrimile șuroaie cu o presiune pe care nu o puteam controla. Aveam sentimentul că mă prăbușesc, nu mai rezistam acelei prezențe divine, era atât de puternică, era ceva supranatural și pentru că noi, ca și ființe umane suntem limitați nu putem face față mult timp acestor întâlniri. După câteva momente Isus a plecat. În acea seară am plecat acasă și când am ajuns, realizând ce s-a întâmplat la biserică, am retrăit acel moment, izbucnind în plâns fără să vreau cu aceeași intensitate ca și la biserică. În următoarele zile când povesteam cu cineva despre acea seară, retrăiam acel moment la fel. Acea întâlnire cu Isus a fost cea mai specială și dacă acele secunde au fost atât de minunate că nu pot să le descriu în cuvinte, mă gândesc cât de frumos va fi în cer? Când o fărâmă din cer coboară câteva momente pe pământ, este atât de minunat, de copleșitor, de dorit să se repete mereu. Când trăiești aceste momente realizezi ce frumos poate fi în cer, dacă aici pentru mine au fost secunde, acolo nu vor fi secunde, ci o veșnicie de frumsețe în prezența lui Isus și a Tatălui. În acele momente când Isus mă privea cu cea mai blândă și caldă privire, am înțeles ce înseamnă să fii iubit necondiționat și acea dragoste să te copleșească, aproape să te prăbușești. Doar această dragoste supremă a lui Isus a putut să sacrifice pentru noi, murind pentru păcatele noastre. În privirea lui Isus am văzut siguranță, puterea de a trece peste toate biruitoare, dragoste necondiționată, încredere mai mare în El și în ceea ce poate face pentru mine.

 

Am învățat un lucru din privirea Lui: ,,Felul cum privești o persoană transmite un mesaj atât de puternic incât noi nu ne putem imagina, mult mai mult decât ar putea fi exprimat prin vorbe”… Privirea noastră poate transmite mesaj pozitiv sau negativ… ceva încurajator sau descurajator. Privirea poate schimba temporar atitudinea unui om în bine sau rău. Am experimentat de mai multe ori un lucru frumos legat de această afirmație. Mergeam pe stradă și eram tristă din pricina unor lucruri pe care le întâmpinasem, și o persoană mi-a zâmbit. Acel zâmbet a schimbat atitudinea mea și m-am trezit că răspund acelei persoane tot cu zâmbet. Atunci spuneam în gândul meu ,,Mulțumesc Isuse că mi-ai zâmbit prin persoana aceasta.” Realizam că toată starea mea de îngrijorare a dispărut și fața mea s-a înseninat și am început să am o față zâmbitoare, bună dispoziție. De-alungul anilor,  Dumnezeu s-a folosit de mai mulți oameni să-mi schimbe atitudinea în felul acesta. Este atât de important cum ne privim unii pe alții. Ce transmitem prin privirea noastră? Poate până acum nu te-ai gândit că este așa important cum privești pe cei din jurul tău. Știi că prin zâmbetul tău poți schimba întreaga zi a unei persoane? Mie mi-au schimbat zilele ,,îngerii Domnului” așa îi numesc pe acei care au ales să-mi zâmbească fără nici un motiv, fără să mă cunoască sau să-mi știe gândurile, atitudinea inimii mele. Mă străduiesc să ofer cât mai multe priviri calde celor pe care îi întâlnesc, cu siguranță au nevoie de ele așa cum și eu am avut. Am nevoie în continuare să întâlnesc fețe senine care te motivează să mergi înainte și atunci când crezi că nu mai poți.

 

De la aceea întâlnire cu Isus la Cină, am trecut prin mai multe încercări de tot felul și de fiecare dată când aveam sentimentul că nu mai fac față la ceea ce întâmpinam, îmi venea în minte acea seară și eram încurajată că Tata este în controlul lucrurilor și mă ajută să trec biruitoare prin toate. Acum e alegerea noastră ce vrem să oferim celor din jur: o privire caldă care să-i încurajeze sau o față tristă, posomorâtă care are ea nevoie de încurajarea celor care o întâlnesc.

 

Privește pe cei care-i întâlnești cu căldură… schimbă-le ziua în bine.

 

Rodica Pele

 

arrow