Om după chipul și asemănarea Noastră, prin relații

Om după chipul și asemănarea Noastră, prin relații

 

,,Voi sunteți trupul Lui Hristos, și fiecare, în parte, mădularele lui.”(1Cor 12:27)

Dependența relațională dintre Biserică și Hristos este ca dependența dintre un trup și capul său; fiecare din cele două părți rămâne funcțională câtă vreme rămâne legată de cealaltă. Astfel, ajunsesem la concluzia că singurul lucru care contează  este  să-L cunosc pe El, pe Hristos.

 

Dar am citit, de curând  Efeseni 4:16 și am realizat că trupul lui HRISTOS (Biserica) rămâne strâns legat și își primește creșterea prin ceea ce dă fiecare încheietură. Acest verset scoate în evidență faptul că mădularele trupului sunt direct legate nu de cap ci între ele. Vigurozitatea trupului lui Hristos este determinată de acțiunea fiecărui mădular în relație cu celelalte. Fiecare memebru al bisericii  depinde și este afectat existențial  de acțiunea celorlalți. Cu cât am cugetat mai mult la acest verset și la altele legate de acest subiect, cu atât s-a întipărit mai puternic în mintea mea gândul că noi, chiar și când nu vrem să recunoaștem, suntem puternic afectați de relațiile pe care le avem, sau… pe care nu le avem. Într-o mare măsură, cei din jur influențează felul în care ajungem să acționăm.

 

De aici s-a născut întrebarea: Când Dumnezeu a spus: ,,Să facem om după chipul Nostru, după asemănarea Noastră”(Gen 1:26) a  imprentat în ființa umană și capacitatea de a construi relații profunde cu ceilalți copii ai Lui, relații asemănătoare cu cea dintre Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt? Mă gândesc că a avea  semnificația datorită relației cu El, oferă o temelie sigură pe care să construim intenționat relații bune și constructive cu ceilalți membri și cu oameni din jur. Ce  putem face dacă oamenii sunt evazivi? Când  primim un răspuns superficial la întrebarea ,,Cum mai ești?”, atunci ar trebui să fim politicoși sau să mergem mai adânc? Există scuza care mă ajută să-mi păstrez confortul: nu trebuie să invadez viața altora. Dar de multe ori barierele sunt puse tocmai pentu că interlocutorul caută o dovadă sigură că ne pasă, întratât încât suntem gata să depunem efortul de a îndepărta bariere.

Mă gândesc că a simți cu adevărat ce se întâmplă celui de lângă mine, este o alegere voită de a mă lăsa consumat. A construi relații cu impact înseamnă a avea încredere să-l las pe Hristos să lucreze oriunde este nevoie, orice este nevoie, folosindu-se de ceea ce din afară pare a fi ‘eu’.

A păstra relațiile în cadrul de asemănare cu chipul Său  (relația dintre Tatăl,  Fiul și Duhul Sfânt) cred că ar conduce nu la familiarizarea  legăturilor (în sensul de obișnuit, uzat) ci la creșterea respectului reciproc, dar în aceeași măsură s-ar  mări respectul față de sine al fiecărei personae. Prin urmare și demnitatea s-ar consolida sau chiar ar fi reabilitată.

 

În concluzie, eu cred că ,,oamneii după chipul și asemănarea Sa” dezvoltă  capacitatea de a crea relații cu cei din jur, prin care puterea experiențelor traumatice sau negative  să fie anihilată și în locul acestei puteri opresive se zidește speranță, optimism și încredere.

 

Rahela Ivan

arrow