Măreţia lui Dumnezeu

,,Întreabă dobitoacele şi te vor învăţa, păsările cerului şi îţi vor spune; vorbeşte pământului şi te va învăţa; şi peştii mării îţi vor povesti. Cine nu vede în toate acestea dovada că mâna Domnului a făcut asemenea lucruri?(Iov 12:7-9)

Citisem zilele acestea ceva interesant despre pasărea-croitor. Numele acesta i se datorează obiceiului ei neobişnuit de a-şi construi cuibul. Ciocul ei subţire îl foloseşte pe post de ac, iar aţa o pregăteşte torcând fire din puf vegetal. Cu aţa obţinută şi cu ajutorul ciocului, poate să coase două frunze alăturate. În urma acestui proces, din cele două frunze, pasărea face un legănuş, unde îşi va pregăti un culcuş moale. Cu adevărat  şi aceasta ne spune despre existenţa unui Dumnezeu Creator, care în detaliu le-a creat pe toate, dându-le chiar  posibilitatea să supravieţuiască fără ajutorul vreunei mâini omeneşti.

Fiecare fiinţă umană e fascinată de lucrurile ce o înconjoară. Însă în ultimii zeci de ani, oamenii  sunt învăţaţi tot mai mult să privească spre lucrurile făcute de ei, de mâna omenească. Ajungem să fim fascinaţi de clădiri, de maşini, de utilaje, de tehnologie… şi nu e rău; invenţia omului e chiar ceva extraordinar! Însă problema se ridică, atunci când toate acestea i-au locul unui Dumnezeu necuprinzător de măreţ; când se aduc mai multe laude oamenilor şi se încearcă tot mai mult a se dovedi neexistenţa Unuia care a creat toate lucrurile. Dar totuşi, Universul întreg e de necuprins! Creaţia şi natura întreagă declară înţelepciunea unui Arhitect nemaipomenit! Cum spunea Iov: ,,Iată ce mare e Dumnezeu! Dar noi nu-L putem pricepe, numărul anilor Lui nimeni nu l-a pătruns.”(Iov 36:26) Şi cu cât privim mai atent, la tot ceea ce ne înconjoară, vedem şi declarăm şi noi dovada mâinii lui Dumnezeu care a făcut asemena lucruri.

Vă las o provocare pentru vara ce  ne stă înainte. Probabil cei mai mulţi ne-am făcut planuri de concedii, călătorind şi în natură. Haideţi să nu trecem în grabă; să ne facem timp şi să privim măreţia lui Dumnezeu; să admirăm şi să ne lăsăm încântaţi de fiecare privelişte: un răsărit de soare, o ploaie târzie, un cântec de greier, sunetul apei curgătoare, câmpuri pline de roade, păduri, munţi şi fiecare chip omenesc ce îl  întâlnim. Şi să ajungem să rostim ce spunea  şi psalmistul David: ,,Voi spune strălucirea slăvită a măreţiei Tale, şi voi cânta minunile Tale!” (Psalmul 145:5)

Să aveţi parte de zile pline de măreţia lui Dumnezeu!

Estera Chira

arrow