Mai mult decât o poveste…

Cu toții suntem în pregătirea sărbătorii Crăciunului. În freamătul și agitația acestor pregătiri, credincioșii își fac puțin timp să citească sau să asculte citindu-se, povestea nașterii Mântuitorului.

Despre Maria, care acceptă planul Domnului, deși durerea gândului că ar putea fi ucisă cu pietre, sau refuzul lui Iosif de a se mai căsători cu ea, sau disprețul celor din jur a fost probabil mai mare decât bucuria veștii că-L va naște însuși pe Fiul lui Dumnezeu.

Despre Iosif, care nu reușește să înțeleagă cum logodnica lui, fecioară, este însărcinată; despre drumul lor spre Betleem ca să se înscrie și singurul loc ce i l-a putut oferi Mariei să nască a fost un grajd…

Despre pruncul Isus, care accepta voia Tatălui și lăsa slava divină și splendoarea cerului, și este trimis să se nască în locul cel mai de jos, lângă animale…

Despre Irod, magi și păstori…

Însă, Sărbătoarea Crăciunului e totuși mai mult decât această poveste… E mult mai adâncă, e dincolo de iesle… E despre planul salvării omenirii prin Domnul Isus Hristos!

Acest Isus a fost trimis în familia lui Iosif, tâmplarul, ca încă și copilăria să și-o petreacă într-un mod de a-i aminti de lemn și cuie… A crescut,  și durerea a crescut și ea înlăuntrul său, când învăța noroadele și era alungat chiar din patria Lui… A chemat doisprezece ucenici care să Îl urmeze, i-a învățat, dar chiar și aceștia l-au părăsit în Ghetsimani iar unul dintre ei L-a vândut pentru o pungă de arginți…

A ajuns să poarte singur suferința, purtându-și crucea… A fost răstignit, cel rău crezând că a învins pentru totdeauna planul celui Atotputernic de salvare a omenirii. Însă… după trei zile a înviat! A biruit moartea!

Asta e sărbătoarea Crăciunului. E mai mult decât o poveste a nașterii… e dincolo de viață, de moarte… E despre biruință! Totul printr-un copilaș plăpând, născut în iesle!

Versurile unei cântări spun:

Nu există cruce fără iesle
Căci și omul Cristos a avut început
Îmbrăcând umana mea natură
Dezbrăcându-și slava de Fiu nefăcut
Dar Cristos a venit nu pentru iesle
Și nici laude sau daruri El nu a dorit
Ci-și făcu un tron din a Sa cruce
Ca de cuie slujit, eu să fiu mântuit

Și prin jertfa de-atunci astăzi dă eliberare
Iar prin rănile Lui iertare, vindecare
Căci un Rege, nu un prunc a venit ca să găsească
Ce-i pierdut!
Vă doresc, să meditați dincolo de povestea Nașterii Mântuitorului.., la salvarea ce ni s-a oferit și dorindu-vă Sărbători binecuvântate alături de Sărbătorit!

 

Estera Heinstein

 

arrow