,,Luați” … la Cină …!

 

,,Luați” … la Cină …!

 

Îmi sună încă în minte cuvintele puternice ,,Luați mâncați”  când tocmai îmi terminam rugăciunea de mulțumire și recunoștință înaintea Tronului Ceresc, pentru Harul de care aveam parte să stau la Cină. Nu că aș fi avut vreun merit, sau niște epoleți strălucitori care să mă ridice la un grad de merit deosebit! Nicidecum! O învrednicire dată doar de Sângele Celui Sfânt ! Doar o rugăciune… nimic deosebit față de ceea ce făceam cu alte ocazii! Însă era ceva deosebit… o putere… eliberare… o responsabilitate profundă veni în sufletul meu odată cu aceste cuvinte!

 

,,Beți din paharul acesta”, am auzit când m-am trezit parcă la o realitate diferită… Ce să mănânc? Ce să înghit? Ce să beau? Ce să accept?  Un Trup ce s-a frânt pentru mine și mi-a dat mie ștafeta ,,frângerii” ca s-o port în fiecare zi! Cum să mă frâng? El s-a ,,frânt pentru mine”! A frânt păcatul pentru mine, pentru totdeauna, păcat ce e frânt și înfrânt! Ca și cum m-ai fi lovit  peste față, parcă m-am trezit… Dar oare, eu trebuie să duc mai departe ștafeta frângerii, a frângerii mele, a frângerii eului meu în fiecare zi? Cum trebuie să îmi frâng ,,eu-ul” meu în fiecare zi?  Întrebările îmi veneau ca un potop de ape și parcă nu le puteam stăvili. Auzeam deja ciocănitul paharelor goale, când am auzit ,,haideți să ne așezăm pe genunchi și să mulțumim Domnului că am putut sta și azi la Cină.”

 

Dar ce se va întâmpla până la următoarea Cină? Mă gândeam… stați… nu terminați… nu am dat încă răspuns… mai trebuie să cuget… o să uit întrebările până data viitoare, cum să duc ștafeta frângerii la locul meu de muncă?  Cum să mă frâng când eu trebuie ,,să-i îndrum, să-i încurajez pe alții?” Cum să mă frâng când trebuie să le arăt altora pagini din  cartea de sănătate, ca ei să nu se frângă? Stați, așteptați… nu terminați… nu am încă toate răspunsurile… mă gândeam când deja s-a anunțat rugăciunea de încheiere. Dar nu am apucat să meditez la… sânge… și cu asta cum rămâne?  Eu am fost spălată și curățită, și mă aplec din nou cu toată ființa în recunoștință, mulțumitoare, pentru spălarea Mielului. Și ce să fac cu Haina Mielului? Sângele Lui mi-a țesut o Haină salvatoare! Să o țin doar pentru mine? Cum să o port în fiecare zi? Ce trebuie să fac cu această Haină? Gândindu-mă cu bucurie… mda… parcă chiar mi se potrivește Haina, dar tot nu o merit! Și nu aș putea face nimic să mă învrednicească pentru o astfel de Haină, atât de Scumpă! Nici de data asta epoleții nu mi-ar fi de folos. Oare îmi e povară să port această Haină? Cum să le-o dau altora? Cum să îi îmbrac și pe alții cu Haina Mielului? O avalanșă de întrebări fără stăvilar parcă mi se prăvăleau în suflet, când deja toată lumea se ridică de plecare. Parcă mă bâlbâiam și îmi tremura bărbia când încă mă gândeam la atâtea suflete care ar avea nevoie de această Haină.

 

Mi-a străfulgerat mintea, ca un tunet din ploile de toamnă, o imagine care mi-a completat tabloul din acea duminică.  La Cortul întânirii… altarul de jertfă… mielul, întâiul născut al turmei, ,,fără defect”, ce trebuia jertfit, frânt, pentru ca un suflet de evreu să fie curățit, să primească Haina salvatoare, neprihănirea. Cât să mă frâng… până la ultima suflare! Numai printr-o ,,jertfă vie” vom țese haine de salvare pentru cei din jurul nostru. ,,Nu este dragoste mai mare decât să își dea cineva viața pentru prietenii săi” – spunea Isus ucenicilor în Ioan 15:13. Hmmmm… da… cum să mă frâng… ca un miel, în supunere față de Păstor și în dragoste pentru cel care va primi Haina. Eu trebuie să aleg să mă frâng, de la o Cină la alta, până la ultima suflare și în dragoste să ,,împletesc” cu Domnul meu Haine de salvare.

Doamne ajută-ne să descoperim calea frângerii și să umblăm pe ea împreună cu Tine!

 

Eva Chende

 

arrow