În legătură cu cerul

Am așteptat cu nerăbdare luna Decembrie sărbătorile de iarnă, și au zburat așa de repede și ne-am trezit într-un an nou. Un an nou cu promisiuni noi, cu hotărâri noi, cu multe vise care ne dorim să se împlinească.

Cred că fiecare și-a analizat timpul ce a trecut și și-a planificat ca în noul an să fie mai aproape de Dumnezeu. Cu o mai mare dorință în ascultare față de voia Tatălui, cu o inimă după voia Lui. Oricât am încerca să aducem împlinirea în viața noastră prin tot felul de lucruri, o casă nouă sau o mașină scumpă, haine, concedii… În definitiv acel gol din suflet nu-l umple nimic, toate aceste sunt plăceri de o clipă. Viața fără Dumnezeu nu aduce împlinire. Rugăciunea e una din cele mai puternice legături între noi și Tatăl. Ea înviorează interiorul omului. Rugăciunea e puntea de legătură între sufletul, inima, ochii și mintea noastră conectate cu cerul, cu Dumnezeu. Prin rugăciune putem păși mai departe într-o nouă zi. Avem nevoie de puterea și lumina care le primim de la Domnul în fiecare zi și mintea e împrospătată și înnoită doar prin rugăciune. Psalmistul David spune: „Domnul este lângă toți cei ce-l cheamă, lângă cei ce-l cheamă cu toată inima.” (Psalmul 145:18)

Sunt momente în care intervine rutina și ne catalogăm ca niște roboți care fac aceleași lucruri în fiecare zi, muncă, casă, gătit, spălat, și intervine parcă oboseala și o stare de ațipire, de repaus. Nu lăsa șoapta celui rău să te amăgească, că ești prea obosit că ai făcut destul să mai facă și alții sau că Dumnezeu s-a săturat să tot asculte aceleași rugăminți, că e ok să iei o pauză. Satana încearcă să întrerupă rugăciunile noastre. Diavolul știe ce poate face rugăciunea fierbinte, el a fost de față și în celula lui Petru… „Deci Petru era păzit în temniță și Biserica nu înceta să înalțe rugăciuni către Dumnezeu pentru el.” (Fapte Ap.12:5)
Satana ne împiedică, pe mine și pe tine să ne rugăm. El încearcă să se posteze între noi și Dumnezeu, dar o dispare rapid când pășim cu îndrăzneală înainte. Să înaintăm deci fără teamă. Inimile noastre aprinse mișcă inima lui Dumnezeu. „Mare putere are rugăciunea fierbinte a celui neprihănit.” (Iacov 5:16)

Rugăciunea nu schimbă natura lui Dumnezeu. Esența ființei Sale nu se va modifica, dar rugăciunea influentează mersul tuturor lucrurilor. Dumnezeu este mișcat de inima smerită și plecată în rugăciune.

Loredana Chira

arrow