Grăuntele de muștar

Grăuntele de muștar

 

,,El a mai zis: Cu ce vom asemăna Împărăția lui Dumnezeu sau prin ce pildă o vom înfățișa? Se aseamănă cu un grăunte de muștar care, când este semănat în pământ, este cea mai mică dintre toate semințele de pe pământ; dar, după ce a fost semănat, crește și se face mai mare decât toate zarzavaturile și face ramuri mari, așa ca păsările cerului își pot face cuiburi la umbra lui.” (Marcu 4:30-32)

 

Consider că una dintre cele mai puternice metode prin care Domnul dorește să ne învețe unele lecții, este doar privind la natură, la vegetație, la tot ce este în jurul nostru.

Grăuntele de muștar, este una dintre cele mai mici semințe de pe pământ. Nu știu dacă în mod real ați văzut cât de mică este, aproape că nici măcar nu o bagi în seamă, este neînsemnată. Știm cu toții pilda legată de această sămânță, încolțește și se face mai mare decât toate zarzavaturile și face ramuri mari în așa fel încât păsările cerului își pot face cuiburi la umbra lui. Mi-a rămas privirea îndreptată asupra grauntelui de muștar înnainte de a încolți. O sămânță obișnuită, ca oricare alta. Până la încolțire nu era nici o schimbare de formă, nimeni nu a putut măcar să sesizeze acestă sămânță, fiind mult prea mică. Până să încolțească nu a existat nici o modificare de formă, structură, era un echilibru perfect din acest punc de vedere. Odată cu procesul de încolțire au început transformările, învelișul exterior a crăpat, s-a format o plăntuță mică, care a crescut până ce a ajuns la maturitate. Au urmat o serie de transformări de tot felul.

 

Doresc să aseamăn această pildă a Domnului Isus cu viața noastră de credință. Până când am trăit în întuneric, eram plini de păcat, fărădelege. Sămânța a fost semănată, la vremea potrivită aceasta a început să încolțească și au început transformările. Am lepădat haina cea veche, am primit una nouă, dar acest lucru nu se poate face ușor. Există o ruptură de ființă veche, o ruptură care cauzează o durere. Trebuie să înțelegem această durere, în tot procesul creșterii noastre, aceasta este o modalitate de maturizare. A înțelege durerea, atunci când pornim pe acest drum nou este un lucru mare. Procesul creșterii noastre spirituale este unul usor dacă ne încredem pe deplin în Domnul în orice situație. Sămânța, în momentul în care încolțește, învelișul exterior se rupe, începe să se dezvolte. Tot așa și creșterea noastră înseamnă a ieși din zona de confort, înseamnă tot felul de provocări, situații de conflict în care suntem nevoiți să luptăm. Întristări, lupte și tot felul de alte lucruri care ne așteaptă în acest proces. Pot să existe prădători, care încearcă să fure de la noi, să ne lovească, să ne întristeze, dar în toată acestă luptă avem alături de noi cea mai puternică armă și scut.

Viața de credință este un drum cu urcușuri și coborâșuri, cu mai multe anotimpuri. Etapele pe unde trecem au într-un final maturizarea noastră și scopul final este acela de a sluji celor din jurul nostru.

 

Odată ce am putut să învățăm lecțiile vieții, vom putea cu adevărat să înțelegem pe deplin pe cei de lângă noi. În felul acesta vom putea să devenim o unealtă de lucru în ogorul Domnului.

Fiți binecuvântați!

 

Alina Băeș

 

arrow