Este între noi şi El…?

Harul şi pacea să vă fie înmulţite, şi binecuvântări veşnice să vă umple inimile în Hristos Isus! Bucurii nepreţuite să vă facă ochii să scânteieze de speranţa întâlnirii cu Mirele nostru iubit, căutând să vă umpleţi candelele cu uleiul cunoaşterii şi apropierii de El. Să purtaţi mereu un zâmbet de un senin ,,de invidiat” pe chipurile voastre iar sufletele să vă fie umplute de Duh Sfânt. Să vă dea Dumnezeu roua din cer care să vă ude pământul inimii, făcându-l roditor şi modelabil, gata să fie folosit după planul Lui. Şi binecuvântările ar putea continua, dar ceea ce nu am mai scris eu aici, căutaţi să vă spuneţi voi unii altora atunci când vă întâlniţi, poate înainte să discutaţi alte lucruri.

Gândul de azi, e unul personal, şi îmi deschid deci sufletul înaintea voastră, şi vreau să vă spun sincer ce simt. Primul lucru care îmi vine acum în minte e una din cântările fratelui Moldoveanu. Cei care o ştiţi, luaţi-vă cinci minute şi cântaţi-o, gândindu-vă la ea acum. Cei care nu ştiţi melodia, citiţi-i textul, meditând la ceea ce spune. Ia, uitaţi:

Dacă ne­adunăm în Domnul, dacă-avem al Lui Duh Sfânt,

Dacă inimile noastre una-n părtăşie sunt,

Dacă avem a Lui iubire, dacă avem al Lui sfânt ţel,

Oridecâteori ne strângem, Este între noi şi El.

Astfel Tatăl ne ascultă dorul nostru ne­mplinit;

Astfel Fiul ne vorbeşte prin Cuvântul Lui sfinţit;

Astfel Duhul ne îndrumă în tot lucrul Său deplin,

Şi-ntre noi se vede rodul mult, şi dulce, şi divin.

Dar când fără unitate şi iubire ne­adunăm,

Când nici dor, nici părtăşie nu avem şi nu căutăm,

Când trăim păcate­ascunse, când ni-e gândul mânios,

În zadar atunci ne strângem: ne­adunăm fără Hristos.

Dumnezeule, ai milă, Nu lăsa-ntre noi nicicând

Lipsa Ta şi nelucrarea Duhului ceresc şi sfânt;

Nu lăsa-ntâlnirea noastră fără dragoste şi har,

Ca să nu ne fie lupta şi-alergarea în zadar.

Ce pot să vă spun? Uite, de fiecare dată când ne strângem, poate să fie între noi şi El, sau putem fi doar noi de noi. Mă gândeam şi mă rugam ca Dumnezeu să ne ferească să ne strângem vreodată doar noi iar El să lipsească. De cele mai multe ori mergem la întâlnirea cu fraţii nostri cu aşteptări sau gânduri greşite. Accentul cade pe felul cum tratăm întâlnirea cu fraţii noştri. Este ea un prilej de creştere spirituală? Se simte fratele sau sora mea mai binecuvântată după ce a vorbit, sau s-a întâlnit cu mine? Mă simt eu mai aproape de Dumnezeu pentru că m-am lăsat folosit de El în discuţia cu cineva? Biblia spune: urmăriţi să aveţi dragostea, în alt loc pacea, apoi suntem îndemnaţi să avem bucurie, bunătate, răbdare şi aşa mai departe. Ei, toate sunt Rodul Duhului Sfânt. Dacă nu ai simţit lucrurile astea atunci când te-ai întâlnit cu fraţii tăi, sau dacă nu le-ai provocat tu în ceilalţi, înseamnă că în tine n-a fost gândul şi ,,sfântul ţel al lui Hristos” şi ceva a blocat lucrarea Duhului. Lucrurile astea nu pică din cer. Ele, ce-i drept, se primesc de acolo, dar noi trebuie să ,,urmărim să le avem”, la fiecare întâlnire, adică să ne preocupe. Unii veţi spune ,,Hai că eşti prea sobru, ce, nu am râde şi noi puţin, sau nu ne-am simţi şi noi bine?” Aşa am gândit şi eu de multe ori, dar ştiţi ce puţin durează lucrurile astea? Peste o săptămâna nu voi mai râde de gluma pe care am zis-o ieri, pentru că situaţia cu care mă confrunt nu-mi va mai permite deloc să râd (e un exemplu) însă, momentele în care am plâns în rugăciune cu fraţii mei, sau cântarea scăldată în lacrimi pe care am cântat-o alături de ei, nu le voi uita niciodată, şi îmi vor fii mereu un motiv de încurajare şi îmbărbătare, fie că voi fi vesel sau voi trece prin încercări. Atunci voi înţelege diferenţa între lucrurile care-mi sunt îngăduite, şi cele care zidesc cu adevărat. Puneţi accent pe lucrurile cu adevărat preţioase. Dacă va fi ultima sau singura întâlnire cu persoana respectivă. Ce laşi în urmă? ,,Ploi de lumină” sau ,,fum purtat de vânt”?

Ştiţi însă că eu sunt unul dintre primii care râde sau glumeşte. Nu vă chem să fiţi nişte oameni acri, ci doar să ,,căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu” şi în acest aspect, al întâlnirii cu fraţii şi surorile voastre şi al petrecerii de timp împreună. Înainte ca fratele sau sora mea să audă cea mai recentă ispravă a mea sau cea mai nouă glumă, trebuie să se simtă binecuvantat(ă) că m-a întâlnit. Asta nu voi putea să fac decât dacă e prezent şi Dumnezeu acolo. Să căutăm deci, să-L avem pe Dumnezeu în mijlocul nostru de fiecare dată când ne întâlnim. Datorită Lui suntem împreună şi ne putem bucura de Viaţa. El trebuie să fie centrul acţiunilor noastre, al gândurilor noastre, al dorinţelor noastre, iar voia Lui să-şi găsească pe deplin teren de manifestare în vieţile noastre… atunci între noi se va vedea Rodul, MULT, ŞI DULCE ŞI DEPLIN!

Căutaţi deci să fiţi o binecuvântare pe măsură a cât de binecuvântaţi sunteţi de Dumnezeu! Deşi niciodată nu vom putea oferi atât cât am primit, să ne bucurăm că avem de unde să dăm şi altora, şi să folosim fiecare întâlnire cu fraţii noştri în scopul acesta!

Binecuvântări veşnice!

Radu Drăgoiu

arrow