Este între noi și El…?

Harul și pacea să vă fie înmulțite, și binecuvântări veșnice să vă umple inimile în Hristos Isus! Sufletele să vă fie umplute de Duh Sfânt. Să vă dea Dumnezeu roua din cer care să vă ude pământul inimii, făcându-l roditor și modelabil, gata să fie folosit după planul Lui.

Suntem în primul rând frați, răscumpărați cu preț de sânge, fiecare cu povestea lui, fiecare cu trecutul lui, și totuși strânși laolaltă de dragostea lui Hristos într-un prezent binecuvântat și cu nădejdea unui viitor desăvârșit în slavă! Nu voi dezbate nici un text biblic, dar primul lucru care îmi vine acum în minte e una din cântările fratelui Moldoveanu. Cei care o știți, luați-vă câteva minute și cântați-o, gândindu-vă la ea. Cei care nu știți melodia, citiți-i textul, meditând la ceea ce spune:
Dacă ne-¬adunăm în Domnul, dacă¬-avem al Lui Duh Sfânt,
Dacă inimile noastre una¬-n părtășie sunt,
Dacă avem a Lui iubire, dacă avem al Lui sfânt țel,
Oridecâteori ne strângem, Este între noi și El.
Astfel Tatăl ne ascultă dorul nostru ne-¬mplinit;
Astfel Fiul ne vorbește prin Cuvântul Lui sfințit;
Astfel Duhul ne îndrumă în tot lucrul Său deplin,
Și¬-ntre noi se vede rodul mult, și dulce, și divin.

Ce pot să vă spun? De fiecare dată când ne strângem, poate să fie între noi și El, sau putem fi doar noi de noi. Mă gândeam și mă rugam ca Dumnezeu să ne ferească să ne strângem vreodată doar ,,noi de noi” iar El să lipsească. Fie că ,,ne strângem” la biserică, fie că ne întâlnim pe stradă, fie oriunde altundeva… să fie ,,între noi și El.” N-ați simțit vreodată că ați plecat goi, sau fără nimic ziditor de la întâlnirea cu frații voștrii (nu mă refer atât la slujbe sau la serile de tineret, cât la întâlnirile efective, ieșit în oraș, zile de naștere, sau pur și simplu ,,întâmplătoare”…?) DAR n-ați simțit mai apoi că nici măcar nu v-ați dorit lucrul ăsta în mod special, sau nici nu v-ați gândit la el? De cele mai multe ori mergem la întâlnirea cu frații noștri cu așteptări sau gânduri greșite. Accentul cade pe felul cum tratăm întâlnirea cu frații noștri. Este ea un prilej de creștere spirituală? Se simte fratele sau sora mea mai binecuvântată după ce a vorbit, sau s-a întâlnit cu mine? Mă simt eu mai aproape de Dumnezeu pentru că m-am lăsat folosit(ă) de El în discuția cu el/ea? Biblia spune: urmăriți să aveți dragostea, în alt loc pacea, apoi suntem îndemnați să avem bucurie, bunătate, răbdare și așa mai departe. Ei, toate sunt Roada Duhului Sfânt. Dacă nu ai simțit lucrurile astea atunci când te-ai întâlnit cu frații tăi, sau dacă nu le-ai provocat tu în ceilalți, înseamnă că în tine n-a fost gândul și ,,sfântul țel al lui Hristos” și ceva a blocat lucrarea Duhului. Lucrurile astea nu pică din cer. Ele, ce-i drept, se primesc de acolo, dar noi trebuie să ,,urmărim să le avem”, la fiecare întâlnire, adică să ne preocupe. Unii veți spune ,,Hai că ești prea sobru, ce, nu am râde și noi puțin, sau nu ne-am simți și noi bine?” Așa am gândit și eu de multe ori, dar știți ce puțin durează lucrurile astea? Peste o săptămână nu voi mai râde de gluma pe care am zis-o ieri, pentru că situația cu care mă confrunt nu-mi va mai permite deloc să râd (e un exemplu) însă, momentele în care am plâns în rugăciune cu frații mei, sau cântarea scăldată în lacrimi pe care am cântat-o alături de ei, nu le voi uita niciodată, și îmi vor fii mereu un motiv de încurajare și îmbărbătare fie că voi fi vesel sau voi trece prin încercări. Atunci voi înțelege diferența între lucrurile care-mi sunt îngăduite, și cele care zidesc cu adevărat. Puneți accent pe lucrurile cu adevărat prețioase. Dacă va fi ultima sau singura întâlnire cu persoana respectivă? Ce lași în urmă? ,,Ploi de lumină” sau ,,fum purtat de vânt?”

Nu vă chem să fiți niște oameni acri, ci doar să ,,căutați mai întâi Împărăția lui Dumnezeu” și în acest aspect, al întâlnirii cu frații și surorile voastre și al petrecerii de timp împreună. Înainte ca fratele sau sora mea să audă cea mai recentă ispravă a mea sau cea mai nouă glumă, trebuie să se simtă binecuvantat(ă) că m-a întâlnit. Asta nu voi putea să fac decât dacă e prezent și Dumnezeu acolo. ,,Dumnezeule, ai milă, nu lăsa¬-ntre noi nicicând, lipsa Ta și nelucrarea Duhului ceresc și sfânt; Nu lăsa¬-ntâlnirea noastră fără dragoste și har, ca să nu ne fie lupta și-¬alergarea în zadar!” Să căutăm deci, să-L avem pe Dumnezeu în mijlocul nostru de fiecare dată când ne întâlnim. Datorită Lui suntem împreună și ne putem bucura de viață. El trebuie să fie centrul acțiunilor noastre, al gândurilor noastre, al dorințelor noastre, iar voia Lui să-și găsească pe deplin teren de manifestare în viețile noastre… atunci între noi se va vedea Rodul, MULT, ȘI DULCE ȘI DEPLIN!

Căutați deci să fiți o binecuvântare pe măsură a cât de binecuvântați sunteți de Dumnezeu! Deși niciodată nu vom putea oferi atât cât am primit, să ne bucurăm că avem de unde să dăm și altora, și să folosim fiecare întâlnire cu frații noștri în scopul acesta!

Radu Drăgoiu

arrow