Din Moria în Jehova Iire…

Hainele să vă fie albe în orice vreme, iar untdelemnul să nu vă lipsească de pe cap. Cuvinte pline de farmec să vă clocotească în inimă iar lucrarea voastră să fie cu adevărat, și în orice vreme pentru Împăratul nostru.

Geneza 22 ,,Moria”, muntele cel mai greu de escaladat…

Trecuse ceva vreme de când Avraam se bucura împreună cu Sara de împlinirea promisiunii lui Dumnezeu în Isaac, fiul lor. Îl vedeau crescând, și, probabil de fiecare dată când îi serbau ziua de naștere își aduceau aminte de istoria venirii lui pe lume. Isaac se născuse în familia lor atunci când, uman vorbind, lucrul acesta părea imposibil. De aceea, Avraam îl prețuia și îl iubea ca pe nimeni altcineva pe pământ, pentru că vedea în el zi de zi credincioșia lui Dumnezeu în împlinirea promisiunilor Sale.

Totul era extraordinar. Dar, la un moment dat Dumnezeu a hotărât să deosebească o zi de celelalte. Cererea lui Dumnezeu era tare neobișnuită. ,,Stai, Doamne, am zice noi, tocmai Isaac? E ceea ce are Avraam mai drag, tocmai pe el să-l sacrifice? Cum rămane cu promisiunea Ta?”, și replicile pot continua… Dar din gura lui Avraam nu se aude nici un astfel de cuvânt. Deși probabil sufletul lui era răvășit, răspunsul lui se constituie într-o atitudine de imediată ascultare. N-a încercat nici măcar să mai tragă de timp, ci a doua zi, ,,dis de dimineață” a pornit spre locul indicat de Dumnezeu.

A treia zi, locul se vedea deja de departe, iar Avraam, despărțindu-se de cei ce-i însoțeau, pornește mai departe alături de Isaac. Greu trebuie să i se fi părut fiecare pas, și prețioasă fiecare vorbă, și totuși răspunsul pe care i-l dă fiului său, exprimă gândul pe care Avraam îl avea în mintea lui încă din momentul plecării, gândul care l-a ținut în picioare încă de la început, și la care probabil s-a gândit pe tot parcursul călătoriei: ,,Domnul va purta de grijă…”… ”și au mers împreună înainte!”

Știm cu toții felul în care Avraam continuă să meargă până la capăt, felul în care Dumnezeu intervine și mai ales finalul povestirii în care îl binecuvintează într-un mod extraordinar, răsplătindu-i credința.

Gândul pentru noi. Uneori Dumnezeu ne cheamă și pe noi să escaladăm câte un munte asemănător celui din Moria, chemându-ne să-L ascultăm în condiții de renunțare la lucruri sau persoane dragi, pe care le iubim, la condiții comode, la locul de muncă, la cariera etc… Referitor la asta, ceea ce am învățat eu de la Avraam:

  1. Pornește ,,dis de dimineață” să-L asculți pe Dumnezeu, nu sta căutând să amâni cu întrebări și văicăreli inutile.
  2. Pornește gândindu-te mereu că ,,Domnul va purta de grijă”. Asta te va face să mergi înainte cu credință, făcându-ți partea în ascultare.
  3. Mergi până la capăt în escaladarea muntelui renunțării. Nu te opri pe drum. Binecuvântarea o primești doar în vârful lui. Cu siguranță când vei vedea intervenția lui Dumnezeu în viața ta, vei schimba și tu numele acelui loc din ,,Moria”, în Jehova Iire.

Vă doresc însoțirea lui Dumnezeu, și să aveți cât mai multe locuri, situații și rezolvări neașteptate la care să priviți înapoi cu recunoștință pentru grija lui Dumnezeu, și cât mai multe vârfuri de munte pe care să fluture steagul lui Jehova Iire! Binecuvântări veșnice!

Radu Drăgoiu

 

arrow