Crezi? Sau crezi că crezi?

Crezi? Sau crezi că crezi?

 

,,Când a plecat de acolo, s-au luat după Isus doi orbi care strigau și ziceau: ,,Ai milă de noi, Fiul lui David!” După ce a intrat în casă, orbii au venit la El. Și Isus le-a zis: ,,Credeți că pot face lucrul acesta?” ,,Da, Doamne”, I-au răspuns ei. Atunci S-a atins de ochii lor și a zis: ,,Facă-vi-se după credința voastră!” Și li s-au deschis ochii.” (Matei 9:27-30)

 

Cât crezi cu adevărat din ceea ce susții că crezi? Desigur, întrebarea vine în contextul textului de mai sus și are de-a face cu relația ta cu Dumnezeu. Care este nivelul real al credinței tale în puterea Lui? Asta pentru că din păcate de foarte multe ori nivelul teoretic diferă de cel practic. Adică: spunem că Dumnezeu poate și credem că credem asta pâna în momentul în care ajungem noi în încercare. Am fi în stare să încurajăm pe mulți atunci când trec ei, dar când vine vorba de noi cădem în îndoială. O mare lecție avem de învățat din relatarea de mai sus. Domnul Isus ar fi putut să-i vindece pe loc. Avea puterea asta. Cu toate acestea, El începe cu o întrebare. Nu-i așa că atunci când îți dorești mult ceva, întrebările sunt atât de incomode? Adică în loc de răspuns la cererea ta, să primești o altă întrebare. Prelungirea timpului până la primirea răspunsului sau a rezolvării devine atât de apăsătoare atunci… Întrebările Domnului Isus însă, atunci când ne plecăm pe genunchi căutând rezolvare în prezenta Sa, nu au alt rol decât acela de a ne conștientiza de ceea ce facem. Cei doi orbi puteau veni înainta Lui cu mentalitatea de ,,a-și încerca norocul” că doar ,,atâția alții au primit vindecare, poate vom primi și noi.” Și aceasta e mentalitatea multora atunci când se pun pe genunchi. Desigur, experiențele altora ne sunt folositoare spre învățătură, dar Domnul Isus aduce totul la nivel personal: ,,Desigur, s-a întamplat altora. Dar in ce te privește pe TINE, TU crezi?”

 

Răspunsul lor vine prompt: ,,Da, Doamne!” Două cuvinte care exprimă atât de mult: Încredere deplină și recunoaștere a autorității.

Ei bine… acum situația devine și mai apăsătoare: Domnul Isus se atinge de ochii lor, și în loc să le spună ca altora: ,,Căpătați-vă vederea” le spune în felul următor: ,,Facă-vi-se după credința voastră!” Acesta era testul final.  ,,Doamne, dar… chiar așa mare parte are răspunsul credinței mele în manifestarea puterii Tale?” Nu-i așa că un test ca acesta aproape că ne sperie? Dacă ai ști că ăsta este răspunsul rugăciunior tale de cerere înaintea Lui… câte din rugăciunile tale (dintre cele după voia Lui) și-ar găsi împlinirea? Nu-i așa că de multe ori ne grăbim să spunem: ,,Dumnezeu n-a vrut, sau n-a îngăduit…” dar de fapt noi suntem cei ce am încetat să mai credem? Desigur, uneori Dumnezeu spune nu. Dar în cele mai multe cazuri noi pierdem bătălia la nivelul credinței încă dinainte de a încerca. Cred cu convingere că dacă răspunsul celor doi orbi nu ar fi fost expresia credinței lor reale, ochii lor ar fi rămas în întuneric. Atingerea Domnului Isus ar fi fost inutilă, iar puterea Lui ar fi fost zadarnică.

Deci, ce spui dacă Domnul Isus ar răspunde rugăciunilor tale din perioada asta după credința ta? Este ea ca a celor doi? Poate crezi că și cei din Tesalonic, dar nu în toate aspectele. Uneori din lipsa de informație, alteori din înțelegere greșită. Citește Scriptura mai adânc și roagă-L pe Dumnezeu să împlinească ceea ce mai lipsește credinței tale (1Tesaloniceni 3:10). Poate uneori ți-e greu să crezi. Citește Scriptura și roagă-te precum ucenicii: ,,Mărește-ne credința!” (Luca 17:5). Sau poate că ai ajuns la capătul puterilor, când nu ști ce să mai faci și parcă nici putere să crezi nu mai ai… pleacă-te pe genunchi și spune-I: ,,Cred, Doamne! Ajută necredinței mele!” (Marcu 9:23) El este gata să răspundă și să te întărească!

 

Fie deci credința noastră una care să ne onoreze Dumnezeul, asemeni femeii din Matei 15:22-29, o credință care să-I pună în actiune puterea și care să ne dea bucuria rugăciunilor ascultate de El! Binecuvântări veșnice!

 

Radu Drăgoiu

 

arrow