Ce văd eu în iertarea lui Dumnezeu?

Luke era doar un băiețel de 10 ani, când a avut parte de un episod care i-a schimbat viața complet. Obișnuia, el și fratele său Wiliam, să se joace pe câmpul din  spatele casei, unde curgea și un pârâiaș cu apă curată. Într-o astfel de zi, se jucau, fiecare din ei  încercând să arunce cu  pietre cât mai departe. L-a un moment dat, Luke lovește cu piatra una din gâștele vecinului său, atât de tare încât a murit. Speriat și gândindu-se  la pedeapsa ce o va primi, hotărăște cu Wiliam să nu spună nimic mamei sale despre cele întâmplate. Ziua următoare mama le împarte sarcini de făcut, Wiliam vine și îi spune lui Luke să facă și munca sa, altfel va spune mamei despre gâscă. Prima zi trecu, și nu îi fusese chiar ușor lui Luke să îndeplinească sarcini duble. Următoarele zile, Wiliam îl punea pe Luke să muncească și pentru el, iar dacă Luke încerca să refuze, acesta îi spunea doar atât: gâsca! Astfel Luke munci cateva zile, și povara muncii îl apăsa tot mai mult, zâmbetul pe fața nu îi mai apărea, timp de joacă nu îi mai rămanea și gândul îi fugea întotdeauna la gâscă. Mama îl observase pe Luke ca se schimbase, și își făcuse timp într-o seară să stea de vorbă cu el, printre care îi spune că e gata să îl ierte orice ar fi făcut. Atât a fost nevoie, și Luke i-a povestit cele întâmplate cu gâsca, și de înțelegerea ce a făcut-o cu Wiliam, acesta devenind stăpân peste el, iar el era robul lui, făcând și  munca lui. Mama îl ierta și de îndata Luke se simte liber și bucuria iertării se citea  prin zâmbetul reapărut pe fața lui. În ziua imediat următoare, când din nou le-au fost împărțite sarcinile, Luke îi spune fratelui său că nu va mai face și munca lui. Acesta mirat îi spune: gâsca! Dar Luke fără teama îi spune că a mărturisit mamei fapta lui și primind iertare, nu mai este nevoit să îi fie rob.

Luke fiind iertat de mama lui pentru aceasta faptă, a fost scăpat și din robia fratelui său. Tot așa, Cristos venind în lume, oferind iertare, ne-a eliberat de robia păcatului.

În primul rând, văd în iertarea lui Dumnezeu îndurare, har, mântuire.

,,Căci prin har ați fost mântuiți, prin credință. Și aceasta nu vine de la voi, ci este darul lui Dumnezeu.”(Efeseni 2:8)

,,Dacă ai păstra Doamne aducerea aminte a nelegiuirilor, cine ar putea sta în picioare? Dar la Tine este iertare…”(Psalmul 130:3,4)

,,Care Dumnezeu este ca Tine, care ierți nelegiuirea și treci cu vederea păcatele rămășiței moștenirii Tale?  El nu-Și ține mânia pe vecie, ci Îi place îndurarea! El va avea iarăşi milă de noi, va călca în picioare nelegiuirile noastre şi va arunca în fundul mării toate păcatele lor.”(Mica 7:18.19)

Nu am fi meritat si  nu am fi fost  vrednici de iertare. Nu am fi putut să plătim pentru faptele noastre, pentru păcatele cele multe. Ii dăm  dar Slava lui Dumnezeu pentru că găsim har și îndurare la El. Dumnezeu  ne scapă de robia păcatului și ne face liberi. Domnul e gata să ne ierte! Tot ce avem de făcut este doar să ne mărturisim păcatele. Atâta timp cât le ținem, ele ne apasăă, cădem sub povara lor și suntem robii diavolului, îl slujim și tot el ne învinovățeste.

,,Căci Tu esti bun, Doamne, gata să ierți si plin de îndurare cu toți cei ce Te cheamă.” (Psalmul 86:5)

,,Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios și drept ca să ne ierte păcatele și să ne curețe de orice nelegiuire.”(1 Ioan 1:9)

În al doilea rând, văd în iertarea lui Dumnezeu, un model de urmat.

Domnul a iertat pe  ucenici, pe cel ce l-a vândut, pe cel ce s-a lepădat, pe cei ce l-au bătut, pe tâlhar… pe  bărbați, femei și copii. Pe toți oamenii. În rugăciunea Tatăl nostru, ne-a învățat să iertăm semenilor: ,,Și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri.” (Matei  6:12). În altă parte spune dacă noi nu iertăm celor ce ne greșesc nici Tatăl nostru nu ne va ierta. Ne-a lăsat propriul lui model de iertare și iertarea noastră este condiționată de iertarea celorlalți.

Astfel, fiindcă avem un Mare Preot însemnat, care a străbătut cerurile – pe Isus, Fiul lui Dumnezeu – să rămânem tari în mărturisirea noastră. Căci n-avem un Mare Preot care să n-aibă milă de slăbiciunile noastre, ci Unul care în toate lucrurile a fost ispitit ca și noi, dar fără păcat.

,,Să ne apropiem, dar, cu deplină încredere de scaunul harului, ca să căpătăm îndurare și să găsim har, pentru ca să fim ajutați la vreme de nevoie.” (Evrei 4:14-16)

Fiți sănătoși!

Estera Heinstein

 

arrow