Ce ai face dacă Domnul ar veni la noapte?

,,Fiţi dar îndelung răbdători, fraţilor, până la venirea Domnului. Iată că plugarul aşteaptă roada scumpă a pămîntului, şi o aşteaptă cu răbdare, până primeşte ploaie timpurie şi tîrzie. Fiţi şi voi îndelung răbdători, întăriţi-vă inimile, căci venirea Domnului este aproape.” (Iacov 5:7,8)

Ce ai face dacă El ar veni la noapte? Ce ai face dacă El ar fi lângă tine la fiecare pas? Cum te-ai comporta? De ceva vreme, mă tot preocupă întrebările acestea. Mă gândesc cum m-ar găsi Domnul Isus dacă ar veni la noapte? Oare aș putea părăsi pământul liniștită, oare nu am greșit cu nimic, oare sunt eu în regulă cu semenii mei? Cred că lumea în care trăim ne influențează foarte mult perspectiva și mai ales comportamentul. Poate că de multe ori ne-am lăsat pradă ispitei și am căzut și am făcut ceea ce faceau toți. Stând și analizându-ne, am mai face aceleași lucruri neplăcute Domnului? Ne-am întâlni cu aceleași persoane? Am mai neglija ceea ce ne zice El că este important? Am ajuta bătrânii și cei în nevoie? Aceste multe întrebări cred că ne lipsesc din minte de multe ori. Eu personal, am stat și m-am analizat că ar fi bine să fiu atentă la ceea ce am făcut și să mă gândesc dacă aș schimba ceva. Analizează-te în amănunt, vezi dacă ai face aceleași lucruri și dacă El ar fi prezent. Dacă vei vedea că vrei să schimbi ceva, i-ați un timp tu și Domnul și roagă-te și cere-I să te ajute să schimbi ceea ce trebuie, de la comportament până la orice altceva ce nu este bine în viața ta. În schimb, dacă ești bine, mulțumești lui Dumnezeu pentru harul de a fi bine. Vreau să vă provoc să vă analizați fiecare, eu nu vă cunosc personal, nu știu cu ce vă confruntați, dar gândiți-vă dacă sunteți pregătiți să vă întâlniți cu Mirele. Dacă ar veni Domnul la noapte ai fi gata să te ia? Ai trăit tu de dimineață din zori până seara târziu să faci doar voia Lui? Aș vrea să vă dau o ilustrație: Un copil vine de la școala duminicală acasă și îi spune mamei: ,,Mama, mama doamna învățătoare ne-a zis că venirea Domnului este aproape.” La care mama speriată spune: ,,Vai de mine, sper că glumește.” Noi oare cum suntem? Ca și copilașul bucuros că Domnul vine sau ca mama speriată de faptul că Domnul vine?

Venirea Domnului ar trebui să fie un prilej de bucurie și de fericire, dar deasemenea poate fi unul de îngrozire și tristețe. Vă provoc să vă gândiți serios la lucrurile acestea și să nu lăsați să treacă rapid pe lângă voi. Nu lăsați cu gândul că veți face în altă zi sau când veți avea timp, poate nu va mai exista un mâine. Venim pe lume unul după altul, dar plecăm pe sărite. Ziua de mâine nu e a noastră… Nu lăsa relația ta cu Domnul răcită și rătăcită pe undeva, de unde îți va fi greu să o recuperezi mai târziu! Domnul să ne binecuvânteze pe fiecare și să ne lumineze cu ceea ce trebuie să facem.

Ștefania Cumpătă

 

arrow